Stăteam în seara asta pe un site de socializare şi citeam nişte bloguri. Unul mi-a dat de gândit! Dar, hai, mai întâi sa vedem despre ce este vorba:
Ce e si viata aceasta… astazi sunt tare melancolica si poate putin dezamagita si tristuta, si … si multe…multe…
Viata mea…dupa cum va mai povesteam intr-o postare mai veche, este o adevarat telenovela( a cui nu e, imi veti raspunde, nu ?! Da, asa e, dar aceasta e VIATA MEA :D)… am terminat doua facultati, am tot felul de calificari… si pentru ce ? pentru ca de 1 anisor si aproape jumatate sa stau acasa, la mamica, sa tin contabilitatea unei firme ce si-a bagat toti angajatii in somaj, unei alte firme ce are vanzari saptamanale de 300 de lei….pfuuu, ce grele este !!!:(
Dar sa nu ma intelegeti gresit! la inceput a fost mishtok! dupa 10 ani de scoli si lucru, in sfarsit stateam si eu fara sa am griji…asta ziceam eu in primele 2 luni de stat acasa…dupa aceea a inceput depresia….
M-am saturat de Romania pana peste cap!!!!!!!!!!!!!!! din iulie 2008 pana vineri, 16 oct 2009, mi-am depus exact 500 de cv-uri… interviurile la care am fost chemata nu le mai stiu randul dar acesta de vinersi cred ca o perioada il voi povesti multa vreme de acum la multa lume si clar nu il voi uita asa repede….
Deci, m-am prezentat vineri la ora 9 la un interviu pentru un anumit post vacant la o institutie bugetara… 🙂 ma trezisem dimineata cu senzatia ca acea e ziua ! ii voi face pe toti sa cada la picioarele mele! un Doamne ajuta si intru pe usa institutiei. ma intampina un gardian/jandarm sau cum se numesc si ma indruma spre camera unde aveau loc intervierile concurentilor. intru cu emotii! dau cu ochii de o blondina gen „60/90/60”, doar cu ceva implantel in buze….zambesc timidut, incercand sa nu par prea emotionata si incerc sa intru in vorba cu domnisorica…
Nu are rost sa spun ca era de-a dreptul …”blonda” :D…. imi venea sa topai, pentru ca eram clar mai desteptuta si mai ales documentata decat ea… parea mai degraba genul care sa inceapa sa spuna” ce spui fata, de clubul nou ce s-a deschis? de unde iti faci cumparaturile, Milano, sau Paris?”…. nicidecum genul de fata pe care o puteam intreba care sunt indicatorii principali in realizarea unei rambursari de TVA….
Imi zambeste cu un zambet larg si incepe: ” nu are rost sa stai aici. a dat papi 10.000 de euro pt postul acesta! initial a vrut sa dea 5000, dar directorul a cerut mai mult !”. inchise gura, si se intoarce cu spatele la mine…. cred ca am ramas si cu gura deschisa… nu imi venea sa cred cu cata nesimtire, cu cat tupeu de …de…de…cum sa ii spun ? imi venea sa plang! cheltuisem aproape 100 de lei pt a ajunge in arad…( microbus, taxi, ca sa nu intarzi, si mai trebuia si inapoi sa ajung…)… sa nu radeti! pentru ca si acesti bani pt mine sunt multi, mai ales pt nimik…
Am ramas nemiscata, hotarata sa spun in momentul cand ma vor chema la interviu sa spun ce mi-a spus fufa !!! poate, poate din bun simt…nu vor face diferente….
A iesit o doamana imbracata elegant, coafata perfect. zambeste catre fufa, o invita inauntru si se intoarce spre mine cu acelasi zambet si ma intreaba cum ma numesc….ii spun, ma roaga sa astept. usa se inchide.. si astept….
Ma simteam ca si un copilas pierdut intr-o gara , gata gata, sa izbugneasca in plans si sa tipe dupa mama lui…. am asteptat 1 ora si 15 minute. iese fufa, zambeste ironic catre mine, o saluta pe aceasi doamana eleganta si pleaca. ma ridic in picioare, ma indrept catre doamna, care se socheaza si imi spune” tot aici esti? credeam ca ai plecat! postul a fost ocupat. imi pare rau.” si intra trantind usa. se enervase pe mine, ca am cheltuit aerul din holut, sau ce ??
deci, dragii mei !! MMMMOOORRR !!!!
E data naibii( scz exprimarea) tara asta a noastra !
eu raman la fel de neangajata…o fufa care oricum nu va face fata si probabil ca papi ii va face rost de un alt job, sta si lucreaza de maine in biroul unde puteam eu sa imi castig existenta… un alt fir alb mi-a iesit….cred ca voi ramane somera toata viata !!!
Acum sa va vad ce sfaturi imi puteti da ! aaa, si inainte sa imi spuneti sa plec din tara, trebuie sa stiti ca nu pot. locuiesc cu mama si bunicul. bunicul are 87 de ani si nah… intelegeti si voi! cum as putea sa o las pe mama singura ?
Sunt trista si ma enerveaza cand vad atata nesimtire…., atat haos …, nedreptate , …intoleranta…., atata ignoranta in jurul meu….
Ce pot sa fac ? :((
Ei! si asta e povestea unei fete din România, care îşi doreste să muncească , să supravieţuiască, să trăiască in limita bunului simţ!Ca , ea, sunt mii şi mii de cazuri!Ce este de făcut?
Să emigrezi? Ca mine? Să rămâi acasă şi orice fufă cu bani şi spate să-ţi ia locul de muncă binemeritat şi câştigat cu sudoarea frunţii şi cu nopţi nedormite pentru a învăţa? În fond şi la urma urmei pentru ce?Pentru un drept care în ţara noastră nu mai există? Dreptul la muncă pe baza specialităţii?
Îmi vine să spun : Hai, sictir ! România şi tot ceea ce se întâmplă in tine!
Filed under: Uncategorized | 3 Comments »